Sa moara mama de nu ma ia capul de mai vad greseli gramaticale in discutii virtuale

De cativa ani buni am luat contact cu lumea virtuala si am observat pe zi ce trece ca oamenii se "prostesc" usor spre bine absolut in ceea ce priveste folosirea gramaticii romane.
M-am saturat sa vad scrieri de genul:

"- Buna cf?
 - Sunt bn si aku plek sa  fak ceva cool pt ubita me, ca azi e zyua iei si cika vrea flori dealea de miros precum k bashina porkului.
 - Bah, vezi k am eu in gradina pizda tzigancii. Poate e mai bine sai dai altceva in seara asta. Sthii tu ce. Lol"

Domnilor si doamnelor, va rog insistent sa lasati copiii dumneavoastra sa invete!!! Nu le mai luati pc-uri, laptopuri, tablete, chestii prea tehnologizate!!! Vreti sa devenim un popor analfabet???
Romania e renumita in intreaga lume pentru oameni destepti, dar daca se continua in ritmul acesta de cocalarisme si ineptii va fi vai de capul nostru.
Ma uitam la stiri legate de examenul de Bacalaureat si ma minunam de imi venea sa plang de cate aberatii s-au transmis de la profesori la elevi. Hm... Sau numai elevii sunt de vina???

“Le sunt recunoscatoare tuturor celor care m-au refuzat în viata. Datorită lor am reusit pe cont propriu.” – Albert Einstein

 Astazi am avut marea surpriza placuta (pot spune) sa vorbesc cu o persoana de care nu mai stiam nimic de cativa ani. Am sa o citez fara sa-i desconspir identitatea:

"Oricum tu pe blogul tau esti ca o carte deschisa. Spui cam tot. Si oricum cine stie sa citeasca printre randuri, stie..." - cine nu: este inselat de aparente metaforice.

 "- Ce pot sti e ca am facut mult rau, ca tu ai fost ”o doamna”, ai avut decenta sa te comporti foarte frumos mereu, indiferent cate lovituri ti-am dat. Si ca totul in viata se intoarce.

Nici nu stiu de ce staruim noi acuma asupra acestor lucruri.

Cand am putea sa vorbim despre altceva.

Nu stiu...

Eu: ca trebuie rezolvate, ca au ramas acolo in suflet ca niste pietre grele.

- O sa ies acum de pe Messenger. Sper sa te uit, sa ma uiti si tu, si mintea sa nu imi mai zboare, nici macar o singura data la tine. Ca nu are rost. Nu stiu daca voi reusi. Stiu doar ca voi incerca. Nu stiu de ce revine cateodata acea legatura mentala invizibila catre tine. Habar nu am. Stiu doar ca teoretic ar fi mai bine sa nu o mai avem niciodata. N-a iesit nimic bun din ”vorbirea/vederea/apropierea” noastra. Sigur, din cauza mea.Dar ce rost are si gandul atunci?Mai e si aspectul cu teama mea referitoare la secretul pe care ti l-am incredintat - si pe care nu vreau sa-l amintesti macar -;imi e teama si acum si poate imi va fi toata viata. Nu stiu de ce am avut increderea sa-ti spun. E o condamnare pe care o voi simti toata viata.

Memoria pe care o am nu ma lasa sa uit.

Se spune ca uitarea e o mare binecuvantare.

In fine.

O zi usoara. Si fara stari negative.

Sper sa nu mai simti.

Ce trimit.

O sa incerc sa ma inchid.

Pa."

Concluzia mea la toata discutia asta este ca m-am saturat de oameni care revin dupa ani si ani si le pare rau ca mi-au gresit. Am iubit cateva persoane pana acum si nu am stiut ce e aia o aventura, dar cu toata iubirea mea pentru alte fiinte am avut un singur fapt de facut: sa imi bag sentimentele fix in cur.

Am ajuns sa fiu o tipa foarte dura si plina de venin cu unii oameni care nu merita asta, dar ca o idioata ma comport ca un om normal si momentan nu fac diferenta intre oameni buni si oameni mai putini buni. Dar se upgradeaza toate in timp. Rabdare.

Stiu ca in spatele fiecarui gest de-am pulea se afla o idee buna, dar uneori, de fapt de cele mai multe ori acele gesturi negandite dor al dracului de tare. 

Pe fiinta de am citat-o mai sus am iubit-o maxim, dar degeaba intr-un final. Doar am ramas cu niste amintiri placute, dar mai apoi sa fie noroite de un comportament necorespunzator cerintelor mele. Sunt o pretentioasa. :)

Azi le explicam unor oameni la o masa patrata sa ma lase cu ideea proasta de a-mi gasi pe Fat- Frumos cu palosul gros. Chiar nu am nevoie de un porc intreg doar pentru ca are o tija de aur ce s-ar potrivi perfect in scoica-mi ce ascunde perle de placere!!!

Nu ma duc la manastire, ca si pe acolo e imputita treaba. Chiar am fost pe la manastirea Namaiesti zilele trecute si la slujba de seara (Vecernie) se mergea pe rapid de catre cantareata si preot. Imi e din ce in ce mai lehamite de tot ceea ce era odata frumos si acum e de prisos... In fine! 

Am amestecat poate din punctul unora de vedere subiectele, dar de fapt vroiam sa combin doua chestii minunate: iubirea si credinta. 

Am iubit si iubesc si inca cred ca odata si odata se va ajunge de la iad pe pamant la RAI pe Terra!!!

Iubirea este pentru copii

Maria Tanase - Cine iubeşte şi lasă

http://www.youtube.com/watch?v=6nXnkUxgyAI

http://www.youtube.com/watch?v=_abvpWeHlt8

Pai cine iubeste si lasa,
cine iubeste si lasa,
Dumnezeu sa-i dea pedeapsa,
Dumnezeu sa-i dea pedeapsa,

taraisu' sarpelui
Si pasu' gandacului,
vajaitu' vantului,
pulberea pamantului,
pulberea pamantului.

Ca furnica de-i furnica,
la trup mare, la cap mica,
Si la mijloc subtirica
de umbla pe sub pamant,
tot se tane de cuvant,
tot se tane de cuvant.

Hai, dar noi oameni botezati,
dar noi oameni botezati,
de cuvant suntem lasati,
de cuvant suntem lasati.

Ca cine iubeste si lasa
Dumnezau sa-i dea pedeapsa
taraisu' sarpelui
si pasu' gandacului,
vajaitu' vantului,
pulberea pamantului.

Aceste versuri spun totul despre un om ce a iubit şi a fost lăsat în plata sorţii de fiinţa iubită...
Din ce în ce este mai amuzant să observ cupluri ce se "iubesc maxim" :P Apelative de genul: puiuţ, iubita, pufulete, ursuleţ, îngeraş, dulceaţă, etc. Pe cuvânt de onoare că îmi vine să râd cu zgomot când văd atâtea dulcegării de prisos... Dar, doar, observ şi îmi văd de drum... Este teribil că atunci când mă întorc găsesc puişorii despărţiţi având alţi/alte iubiri...
 Iubirea este oarbă, dar căsătoria îi reda vederea... - bine spus domn'e!!!
Dacă odată familia era celula de bază a societăţii, acum a fi căsătorit e o mare ţeapă într-un final, dar na' toate trec, dar din păcate nu-s toate trecătoare...
Oamenilor le este din ce în ce mai frica să mai iubească total. Acum e totul porţionat, că doar e criză peste tot în lume... Naşpa că e criză şi în sufletele oamenilor. Cine încurajează criza asta? NOI. Fiecare dintre noi adăugăm câte un strop la "înflorirea" şi "îndulcirea" bomboanei de pe "coliva iubirii".
În fiecare zi moare câte un sentiment în unii, şi tot aşa până când viii sunt mai mult morţi, decât viii.
Dar iubirea pluteşte în aer odată cu iluzia siguranţei cuplului. 
O să revin mai târziu la subiectul ăsta... Sunt multe de spus şi aşa la liniuţă să înţeleagă tot omul. :) 

De prin calatorii intamplate...

   Un banc cu adevarat drag mie este:

Cel mai rapid lucru din lume 

Erau patru prieteni si au inceput sa discute despre cel mai rapid lucru din lume...
Primul: 
- ... Eu cred ca cel mai rapid lucru din lume e gandul...
- Cum asa??!!! 
- Te gandesti la cineva si nici nu-ti dai seama cand o faci... 
- Asta asa este .. aveti dreptate.. o sa tinem cont de parerea dvs. 
Al doilea: 
- Eu as zice ca clipitul e cel mai rapid... 
- De ce anume??? 
- Nici nu-ti dai seama cand clipesti, atat de rapid e... 
- Da.... interesant... apreciem contributia dvs.. 
Al treilea: 
- Dom'le...... eu sunt de parere ca lumina este cel mai rapid lucru... 
- Puteti explica??... 
- Da: cum apesi pe intrerupator cum se umple toata camera de lumina... adica e ceva foarte rapid... nici nu-ti dai seama.... 
- Da.... foarte interesant. va multumim.... 
Al patrulea: 
- Cum sa va spun eu... dupa parerea mea, diareea e cel mai rapid lucru....
- !!!?????? (consternare). 
- Pai, domnilor... aseara m-am c...t pe mine si n-am avut timp nici sa ma gandesc, nici sa clipesc si nici sa aprind lumina...

Am amintit acest banc pentru ca tocmai mi s-a intamplat aproape sa ma cac pe mine.
Mai devreme am coborat la receptie pentru a bea o cafea. Nu ma asez bine la masa ca simt ca ma taie o cacare... Rog cat se poate de calm un barbat sa imi spuna unde este toaleta. Nici nu auzeam bine unde imi spune ca este, m-am luat dupa semne mai mult (cat mai conteaza mesajele non-verbale in situatii de criza cand nu intelegi o iota din ce spune interlocutorul), imi era teama sa si clipesc, apoi sa mai gandesc... Ajung val vartej la buda si dupa ce termin sa tapitez in fuga colacul wc-ului cu hartie igenica... ma asez pe tron si ma desfasor. Doamne, ce bine!... Termin si parca nu mai termin, insist fizic sa elimin tot. Cand ma ridic de closet observ ca a fost intr-adevar cu presiune si stropi. 
Dimineata la ora 6 spalam buda.