Imi vine sa vomit!

Mare iti e gradina, Doamne! Si iaca ca unii iti sar gardul la greu.
Nu stiu cum mama mare se face ca in ultimele zile ma lovesc de bolovani de oameni. Ma mir cum de mai traiesc... cum de oare reusesc sa respire acelasi aer cu atatia oameni vii???
M-am mutat la tara. Aici discutia cel mai des intalnita este legata de pamant.- al cui este si de ce???
Vizavi de mine sta o batrana ce are 4 copilasi: unul si unul. Si cum batranei i se termina usor firul vietii incepe sa se gandeasca la copilasi ei dragi cum sa le imparta pamantul. Amuzant teribil! Batrana vrea sa dea la unul, apoi la altul, fratii intre ei se papa unul pe altul care cum apuca.Azi am avut ocazia sa asist la o discutie intre copiii batranei, in afara de unul, deci erau doar 3 iezi, capra era alaturi lipita de gard cu palnia sa auda ce spun iezii. Cred ca eu in povestea asta eram povestitorul :)), ca lupul se pare ca e cel de-al 4-lea frate.
Iedul cel mare avea mereu dreptate in orice subiect abordat, cei mici mai carcoteau cat de cat, dar nu-i suflau in ciorba iedului cel mare ca doar stiau ca nu sunt ca el. Asta mare e corect si cinstit, pe cand ceilalti doi profita din orice. Ca doar capra a avut grija sa insamanteze in copilasii ei ceea ce e mai bun: rautatea, dar mai ales prostia. In fine... Toti se dadeau rotunzi pana cand apele s-au linistit ca mai apoi sa inceapa furtuna in sufletele lor la aparitia lupului. Doar ca in povestea asta lupul a ramas cu degetul in gura si iedul cel mare i-a trimis la pascut pe toti iezii in frunte cu capra. ( cacofonia e special lasata) :P
Ideea de baza e ca in familia taranului roman pamantul e dar de dar!!!

Fratilor, nu ma marit!

Hai ca am crezut ca scap odata si odata de maritat... da, de unde?
Eram acum doua zile in curte si faceam un gratar, de fapt ma uitam la altii cum prepara carnea si au grija de foc. Si ma trezesc cu unul in curte. Venise la petit. Ma bufnea rasul. Vroia sa ma ceara de nevasta la tata pentru un var de-al lui. Ma uitam ca tampa la el. Si incepuse: "Negue, e baiat de casa. Are masina, servici si o casa mare. Adevarat ca are si un baiat din prima casatorie, dar e mare - are 16 ani si deja merge singur cu caprele la pascut."
Nu ma pot abtine si il iau usurel: "Nene, are pula mare? Ca daca nu ii merge jucaria nu am ce sa vorbesc cu el. Mie imi place sa ma fut rau si bine. Si daca nu da limbi peste tot sa nu isi faca iluzii degeaba cu mine."
Saracul om se facuse rosu ca racul si deja dadea doi pasi inapoi.
Tata se amuza teribil. Prietenii radeau si eu spumegam in cuvinte indubitabil de elevate.
Nu trece mult timp si il vad pe Fat-Frumos de la camp venind cu sapa in spinare. Ce om muncitor... Il fac semn sa vina sa schimbam doua- trei vorbe. Cu ochii plecati vine precum un catelus. Ii spun: "Domnule, te rog din tot sufletul, sa iti iei gandul de la mine si sa transmiti la toti flacaii din sat ca eu nu-s fata de maritat si vreau sa intineresc singura!"
Acum vuieste satul ca as fi o mare nebuna. Dar ce bine! Nebunii astia bate-i vina!

“Omul care nu stie, dar nu stie ca nu stie este periculos, fereste-te de el. Omul care nu stie, dar stie ca nu stie este neputincios, invata-l si ajuta-l sa stie. Omul care stie, dar nu stie ca stie este adormit, trezeste-l. Omul care stie si stie ca stie este intelept, urmeaza-l!”(proverb)

Nu stiu cum se face, dar in ultimul timp intalnesc tot felul de fantome de oameni. Le zic fantome pentru ca nu mi se par deloc vii... mai mult oameni morti cu suflu fizic...
Din punctul meu de vedere unii chiar fac umbra pamantului degeaba sau nu chiar degeaba ca au talentul de a incurca pe altii.
Nu am sa inteleg prostia umana. Ma depaseste total. Sa dau un exemplu:

- Bunico, ce mai zici?
- Ce sa zic, maica? Vreau sa ma ia Dumnezeu mai repede ca e tare grea batranetea.
- Mama, vrei sa facem act de pe acum pentru a imparti pamantul in mod egal la toti fratii? - intreaba fiul cel mare al batranei.
- Cat traiesc eu e pamantul meu! - raspunde batrana tantosa.
- Bunico, dar e bine sa lasi lucrurile clare pana te duci pe lumea cealalta.
- Nu mor eu cand vreti voi! Mai traiesc inca pe atat.
- Bunico, ai 88 de ani! Dar poate ai descoperit elixirul tineretii...
- Auzi, cacacioaso, nu imi adu mie aminte cati ani am ca stiu foarte bine. Nu uita ca ai casa pe pamantul meu.
- Bunico, pentru a lamuri cu mine e simplu. Imi detasez casa de pamant si o fac sa stea in aer.
- Faci misto de mine, cacacioaso?
- Nu, doar ca ma amuzi teribil cat te tii de tare de pamant si mai devreme spuneai ca vrei sa te ia Dumnezeu...
- Vezi sa nu te blestem... ca stii ca am mai facut-o si erai sa mori in accidentul ala cu masina.
- Bunico, uite cum sta treaba: eu daca mor si in clipa asta nu imi pare rau, dar tie daca e sa mori iti pare rau ca lasi pamantul fara stapan.
- Pai, ce ai sa mori? Esti tanara! Si esti nepoata mea preferata. Te-am crescut de mica.
- Bunico, ai avut grija de mine doar in vacantele de vara si atunci daca era sa imi dai ceva mai bun de mancare ma duceai la o pomana. Noroc ca se murea des atunci sau ca se tineau pomeni la cei morti. Si ca tot ma faci cacacioasa realizez de ce. Iti aduci aminte ca plecai si ma lasai in butoi. Era logic sa ma cac si sa ma pis acolo si in lipsa de altceva de papa imi mancam propriile nevoi. Dar nu imi pare rau! Acum sunt norocoasa ca am mancat cacat pe bune. Si sunt onesta ca nu am mancat cacat despre altii, dar tu stii mai bine cum sta treaba asta.
- Sa iti fie rusine, cacacioaso. Si acum se vede peretele ros de tine. Mi-ai ros peretii!
- Bunico, duceam lipsa de calciu... In fine... prefer sa te vad vie, dar dincolo de gard. Este clar ca nu ne vom intelege niciodata. Tu le ai pe ale tale si eu pe ale mele.
- Mama, deci nu vrei sa semnezi?
- Taci ma!
S-a lasat tacerea si fiecare e cu ale lui ganduri.
Catelusa se joaca cu motanul. Vantul sufla prostia prin aer.