“Omul care nu stie, dar nu stie ca nu stie este periculos, fereste-te de el. Omul care nu stie, dar stie ca nu stie este neputincios, invata-l si ajuta-l sa stie. Omul care stie, dar nu stie ca stie este adormit, trezeste-l. Omul care stie si stie ca stie este intelept, urmeaza-l!”(proverb)

Nu stiu cum se face, dar in ultimul timp intalnesc tot felul de fantome de oameni. Le zic fantome pentru ca nu mi se par deloc vii... mai mult oameni morti cu suflu fizic...
Din punctul meu de vedere unii chiar fac umbra pamantului degeaba sau nu chiar degeaba ca au talentul de a incurca pe altii.
Nu am sa inteleg prostia umana. Ma depaseste total. Sa dau un exemplu:

- Bunico, ce mai zici?
- Ce sa zic, maica? Vreau sa ma ia Dumnezeu mai repede ca e tare grea batranetea.
- Mama, vrei sa facem act de pe acum pentru a imparti pamantul in mod egal la toti fratii? - intreaba fiul cel mare al batranei.
- Cat traiesc eu e pamantul meu! - raspunde batrana tantosa.
- Bunico, dar e bine sa lasi lucrurile clare pana te duci pe lumea cealalta.
- Nu mor eu cand vreti voi! Mai traiesc inca pe atat.
- Bunico, ai 88 de ani! Dar poate ai descoperit elixirul tineretii...
- Auzi, cacacioaso, nu imi adu mie aminte cati ani am ca stiu foarte bine. Nu uita ca ai casa pe pamantul meu.
- Bunico, pentru a lamuri cu mine e simplu. Imi detasez casa de pamant si o fac sa stea in aer.
- Faci misto de mine, cacacioaso?
- Nu, doar ca ma amuzi teribil cat te tii de tare de pamant si mai devreme spuneai ca vrei sa te ia Dumnezeu...
- Vezi sa nu te blestem... ca stii ca am mai facut-o si erai sa mori in accidentul ala cu masina.
- Bunico, uite cum sta treaba: eu daca mor si in clipa asta nu imi pare rau, dar tie daca e sa mori iti pare rau ca lasi pamantul fara stapan.
- Pai, ce ai sa mori? Esti tanara! Si esti nepoata mea preferata. Te-am crescut de mica.
- Bunico, ai avut grija de mine doar in vacantele de vara si atunci daca era sa imi dai ceva mai bun de mancare ma duceai la o pomana. Noroc ca se murea des atunci sau ca se tineau pomeni la cei morti. Si ca tot ma faci cacacioasa realizez de ce. Iti aduci aminte ca plecai si ma lasai in butoi. Era logic sa ma cac si sa ma pis acolo si in lipsa de altceva de papa imi mancam propriile nevoi. Dar nu imi pare rau! Acum sunt norocoasa ca am mancat cacat pe bune. Si sunt onesta ca nu am mancat cacat despre altii, dar tu stii mai bine cum sta treaba asta.
- Sa iti fie rusine, cacacioaso. Si acum se vede peretele ros de tine. Mi-ai ros peretii!
- Bunico, duceam lipsa de calciu... In fine... prefer sa te vad vie, dar dincolo de gard. Este clar ca nu ne vom intelege niciodata. Tu le ai pe ale tale si eu pe ale mele.
- Mama, deci nu vrei sa semnezi?
- Taci ma!
S-a lasat tacerea si fiecare e cu ale lui ganduri.
Catelusa se joaca cu motanul. Vantul sufla prostia prin aer.