joi, 27 martie 2014

Te cunosc de undeva pentru că vreau să fiu ca tine!


Au trecut 24 de ani de la marea Revoluţie şi românul s-a emancipat maxim. Dacă înainte bucuria lui era să îşi facă concediul la mare sau la munte în România, acum îl auzi cum îţi povesteşte că a fost pe nu ştiu ce insulă exotică. Băşini, domn'e! Dar e la modă să fii ultra mega jmeker! Acum românaşul nostru e din ce în ce mai îndobitocit, ba de muncă, ba de non-valoare. Dacă mai sunt zile când mă pierd în mulţime aud la tot pasul manele, discuţii elaborate despre Suleiman Magnificul, Bianca Drăguşanu, îl mai văd pe unul cum trage o flegmă fix în faţa mea şi apoi îşi mai vâră un deget în nas scobind după marea lui comoară, săpături arheologice, domn'e... Am uneori impresia că sunt pe planeta maimuţelor, dar cred că şi acolo e mai fain.
Oamenii nu mai ştiu de bunul simţ, nu mai au ăia 7 anişori de acasă, dar toţi sunt cool pe Facebook. Mă uit la pozele photoshopate şi citatele copiate puse pe peretele unora. De unde să le cer eu originalitate în gândire, când mulţi internauţi parcă sunt traşi la xerox. Dacă apare o ştire imediat o vezi peste tot, share şi iar share. Important este să ai cât mai multe like-uri şi vizionări pe youtube. Mulţi se dau mari în chiloţi mici, unii din păcate se dezbracă rău de caracter şi devin penibili. Dar ce contează?  Când marea masă decide, părerea uneia ca mine este egală cu zero.
Ce învaţă generaţiile următoare de la această generaţie? Să uite de ei înşişi şi să devină un tot. Fleoşc!
Dacă toţi avem nas, ochi, gură, urechi, etc., nu înseamnă că trebuie să share-uim acelaşi creier, doar pentru că semănăm?  Traşi la indigo şi devenim roboţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

In curand comentariul dumneavoastra va fi vizibil.